Actual

„Este la fel de rău cum se arată la televizor? Nu, este mult mai rău!”. Mărturiile unei asistente aflată în prima linie a unui spital din New York

Lisseth Garcia are 38 de ani și este mamă a trei copii.

Pasionată de meseria sa, femeia a răspuns apelului făcut la nivel național, care le cerea lucrătorilor în sănătate din state în care situația îmbolnăvirilor cu COVID-19 nu este atât de gravă, să facă voluntariat în zonele fierbinți. Așa a ajuns Lisseth, asistentă medicală cu experiență, să lucreze într-un spital din New York, oraș în care pandemia a secerat mii de vieți.

Femeia spune că s-a dus acolo pregătită pentru lucruri cumplite, dar realitatea i-a întrecut imaginația. Ea povestește că, odată intrată în spital, i s-au dat doar 90 de minute pentru acomodare și instruire, apoi i s-au repartizat câteva zeci de bolnavi, toți în stare critică. Lisseth spune că toți medicii erau atât de ocupați, încât trebuia să improvizeze singură soluții la orice problemă apărea, pentru că nimeni nu avea timp să o îndrume.

În prima ei zi, a căutat camera cu provizii de medicamente, dar când a deschis ușa, a dat peste o imagine șocantă: zeci de cadavre erau stivuite pe niște paturi. Camioanele frigorifice care trebuiau să transporte persoanele decedate la cimitire nu puteau face față ritmului, așa că morții erau puși acolo provizoriu. Atunci, povestește asistenta, realitatea lovit-o în față ca un baros. „În prima mea zi acolo, am parcurs, sărind de la un pat la altul, peste 10 kilometri, iar în tot acest timp nu am primit nici măcar o înhițitură de apă. Am văzut oameni murind în jurul meu, iar pe mulți nu mai aveai cu ce să-i ajuți. Se sufocau, pur și simplu.”

Dacă credeați că numai în România situația echipamentelor din spitale lasă de dorit, din povestea asistentei aflăm că nu este deloc așa. Lisseth spune că în acel spital din prima linie a luptei împotriva COVID nu existau suficiente ventilatoare, așa că mulți pacienți nu au primit șansa de a fi conectați la un astfel de aparat. „Sunt atât de mulți bolnavi, încât o parte dintre ei ajung să se stingă singuri, fără să își mai poată lua rămas bun de la cei dragi.” Nici echipamentele de protecție pentru personalul medical nu sunt suficiente și trebuie purtate până când se rup.

Dincolo de toate aceste drame și neajunsuri, Lisseth spune că se va întoarce acasă, la copiii săi, și cu multe amintiri frumoase. Asistenta a fost impresionată profund de dăruirea și solidaritatea colegilor săi, care lucrau ore în șir fără pauze, fără mâncare și fără apă și, mai ales, fără să se plângă de ceva. De asemenea, va pleca din New York cu emoția momentelor în care pacienții vindecați îi mulțumeau cu lacrimi în ochi.

loading...
----------------------
Loading...